This is default featured slide 1 title

Go to Blogger edit html and find these sentences.Now replace these sentences with your own descriptions.

This is default featured slide 2 title

Go to Blogger edit html and find these sentences.Now replace these sentences with your own descriptions.

This is default featured slide 3 title

Go to Blogger edit html and find these sentences.Now replace these sentences with your own descriptions.

This is default featured slide 4 title

Go to Blogger edit html and find these sentences.Now replace these sentences with your own descriptions.

This is default featured slide 5 title

Go to Blogger edit html and find these sentences.Now replace these sentences with your own descriptions.

luni, 28 decembrie 2009

Sandilai

Acu cateva zile, draga de Deea mi-a povestit de un concurs pentru un Nikon D40. La inceput nu pot sa zic ca m-a interesat, dar dupa am ajuns sa pun mana pe o scula din aia si parca parca ar fi draguta, asa ca m-am gandit sa-mi incerc sansele.

Concursul este organizat de Sandilai.ro, un blog inca tanar din cate am observat, insa este timp de dezvoltare.

Intrebarea mare in toata chestia asta e: "La ce te gandesti cand auzi cuvantul sandilai ?". In primu rand vad ca termenul e la plural, asa ca inainte dezbat termenul la singular, iar apoi il nuantez.

Sandilau. La noi in zona, s-a folosit acu cativa ani termenul "dilau", ceva in genul un nebun, om mai aiurea, pe care nu-l intereseaza ce se intampla in jur, el e bine, el e tare, el e cel ce pune tot grupul in miscare. M-am uitat la "sandilau" si m-am gandit asa: "san(=sfant) dilau". Nu doar un dilau, ci un san dilau, un fel de cel mai dilau dintre dilai. Un dilau sfant, unul legendar, cel care singur face cat un grup de oameni.

Si uite asa ajungem la "sandilai". Mai multi sandilai. Un fel de grup, de confrerie de oameni nebuni, gata oricand de o petrecere, de o prostie cum nimeni nu s-a gandit, un grup de genul celor din filmul "The Hangover", unde toate nebuniile de pe pamant li se pot intampla.

Cam la asta ma gandesc cand aud termenul "sandilai".

sâmbătă, 11 iulie 2009

Conspiratie sau nu?

Vine Bush la putere, si-n anii cat a stat pe scaunul prezidential a reusit sa-si arunce tara in razboi si-n criza economica, iar apoi apare Obama, ca un mesia, cu un mesaj pozitiv, ce readuce speranta in poporul american.

Sa fie un miracol sau totul o piesa de teatru pe termen lung? In ultimii ani americanii au fost invatati sa nu mai gandeasca, au fost dusi de nas de mass-media, au fost facuti sa creada intr-o minciuna foarte bine pusa la punct. Dupa anii de derutare a populatiei prin diferite metode apare salvatorul, acest negru carismatic.

Insa si el este o marioneta a adevaratilor conducatori, care stau in spate si controleaza din intuneric. Un fel de Stalin sau Hitler, varianta moderna, retusata. Ce a fost atunci, acelasi lucru, vremuri grele, apare salvatorul, dar in scurt timp totul devine si mai greu, multi oameni omorati, multi inchisi, multi lasati pe strazi.

Oare asta se va intampla si cu Statele Unite? Se va repeta oare istoria? Nu-i exclus. Cand ai un popor indoctrinat, care nu intelege ce se intampla in jurul lui il poti manipula dupa cum doresti.

Cam asa se prezinta documentarul "Obama Deception". Daca e asa sau nu, nu stiu, insa daca s-a intamplat in trecut nu vad de ce nu s-ar petrece din nou. Sper totusi sa nu se ajunga la o ordine mondiala si sa fim cu totii inghititi de planul lor.

Ca si conluzie, invata sa gandesti si nu te lasa influentat de cei ce vor sa-ti fure libertatea.

luni, 6 iulie 2009

Societate in curs de degradare

Cate si mai cate se pot discuta despre acest lucru. Este un subiect mult prea larg si greu sa-l acopar de unul singur, asa ca ma rezum la doar un aspect.

Credinta in divinitate.

Fac pariu ca numai citind cele 3 cuvinte de mai sus deja v-ati pierdut interesul, dar totusi cititi mai departe, poate poate veti fi de-acord.

Haideti sa ne uitam la societatea de astazi. Ce vedem? Din ce in ce mai multi oameni care renunta sa mai gandeasca. Promovam prostia la orice colt de strada. Bunul simt e o chestie pe care o citim in cartile de istorie. Legatura cu divinitatea e ceva pe cale de disparitie.

Cu toate astea, ne batem in piept. Ne ridicam in slavi ca suntem in culmea evolutiei, ca am realizat in ultimii ani cat n-am realizat in tot restul timpului. Asa sa fie oare?

Hai sa vedem ce-am realizat in ultimii ani. Am reusit cu succes sa ne poluam planeta. Am reusit sa ne omoram mai multi semeni decat in tot restul istoriei. Am reusit sa ne uram semenul mai mult decat sa-l iubim. Am reusit sa ajungem sclavii societatii.

Asta este dezvoltarea? Asta-i culmea evolutiei? Sa avem cele mai noi plasme in casa? Sa conducem cele mai noi masini? Sa facem bani cu caru, chiar daca asta inseamna sa-mi ingenunchez adversarul? Asta este dezvoltarea? Materialul e dezvoltare?

Mintea e dezvoltarea. Gandirea. Puterea de a intelege un lucru, un fenomen, de a nu respinge nicio ipoteza oricat de nerealista este, de a avea bun simt, de a-ti iubi seamanul, de a te detasa de eul acela interior care-ti da impresia ca esti mai presus de toate si de multe alte lucruri care te fac pe tine om (om, oameni, s.m. Fiinţă superioară, socială, care se caracterizează prin gândire, inteligenţă şi limbaj articulat...).

Am ajuns sa calculam totul, am ajuns sa nu mai credem in nimic mai presus de noi, credem doar in statistici, in rapoarte, nu mai avem posibilitatea de a ne detasa de societatea asta infecta. Am ajuns sa murim inainte de a ne naste.

Poate daca ne-am detasa un pic de toata agitatia asta inutila si-am privi spre cer, daca am crede si n-am cerceta pentru o secunda, poate ca va aparea si revelatia.

Inchei cu doua citate ale lui Einstein:

A human being is part of the whole called by us universe, a part limited in time and space. We experience ourselves, our thoughts and feelings as something separate from the rest. A kind of optical delusion of consciousness. This delusion is a kind of prison for us, restricting us to our personal desires and to affection for a few persons nearest to us. Our task must be to free ourselves from the prison by widening our circle of compassion to embrace all living creatures and the whole of nature in its beauty. The true value of a human being is determined by the measure and the sense in which they have obtained liberation from the self. We shall require a substantially new manner of thinking if humanity is to survive. (Albert Einstein, 1954)

The most beautiful and most profound experience is the sensation of the mystical. It is the sower of all true science. He to whom this emotion is a stranger, who can no longer wonder and stand rapt in awe, is as good as dead. To know that what is impenetrable to us really exists, manifesting itself as the highest wisdom and the most radiant beauty which our dull faculties can comprehend only in their primitive forms - this knowledge, this feeling is at the center of true religiousness.
( Albert Einstein - The Merging of Spirit and Science)

sâmbătă, 4 iulie 2009

e4t feat. Kripo - Nanaraee

Colegu` e4t cu o noua piesa:



Pentru download: aici

miercuri, 1 iulie 2009

Bancuri seci

Cred ca niciodata n-o sa ma pot plictisi de un banc sec. Citeam acum bancuri si printre ele apare...

"Care e deosebirea dintre un vultur si o cartita?
Amandoi umbla pe sub pamant cu exceptia vulturului."

Sa fim sinceri, e un banc foarte stupid, dar pe moment ti se pare foarte foarte amuzant. Am ras una buna si dupa m-am oprit si-am realizat la ce prostie rad.

Din categoria bancuri seci:

"- De ce nu mananca elefantii mamaliga?
− Ca nu le da nimeni."

Din alta categorie:

"Ion si Vasile se plimbau prin Bucuresti. La un moment dat se apropie o coloana oficiala, incetineste si din limuzina scoate capul pe fereasta premierul si zice:

− Ce mai faci Vasile?

Ion, mirat, nu zice nimic. Scena se repeta putin mai tarziu cu presedintele. Ion, exasperat, intreaba:

− Da’ de unde te cunosc pe tine presedintele si premierul?!
− Pe mine ma cunoste toata lumea, spune Vasile!
− Asta chiar nu pot sa cred, zice Ion.
− Daca vrei, te duc sa-l cunosti pe Bush.

Merg ei la Casa Alba, ii primeste Bush, servesc un paharel. Ion, socat, il intreaba pe Vasile:

− Il stii si pe Papa?!

Vasile ii spune ca da si zboara la Vatican. Grazile de corp il intreaba familiar pe Vasile ce mai face, Ion fiind tot mai socat. Vasile ii explica ca nu poate sa-l ia si pe el la Papa, dar ca o sa iasa pe balcon si se vor imbratisa. Lucru care, dealtfel, se si intampla. Ion, in multime, lesina. Vasile il vede, alearga la el si il intreaba:

− Ma Ioane, chiar nu-ti veni sa crezi ca ma stie si Papa?!
− Vasile, nu asta a fost problema; am auzit pe unul din multime ca a intrebat “Cine e ala pe care il imbratiseaza Vasile?"


Daca vrei sa razi un pic mai mult intra pe Mioritice.com

marți, 30 iunie 2009

Obama si cainii

1) Incepe sa nu-mi mai placa de Obama. El i-a asigurat pe homosexuali ca va fi "nu doar prietenul, ci aliatul, campionul drepturilor lor". What?! De ce? De ce sa acorzi drepturi unor oameni cu probleme psihice?

Mi-a placut foarte mult o parte din comentariul unuia: "Urmatorul pas in legatura cu liberalismul sexual trebuie sa fie zoofilia nu? poi daca cainele vrea si baba sta de ce nu se iau cu acte in regula?"


2) Daca tot zicea cel de sus de caini zic si eu. "Câinii pot depista tumori canceroase mirosind mostrele de urină ale pacienţilor". Cat de tare! Noi facem teste elaborate si nici atunci rezultatele nu vin 100% bune si ei doar miros urina si-si dau seama? Si ne mai batem cu pumnu-n piept ce rasa reusita suntem.

Cred ca cele doua cazuri de mai sus demonstreaza ca nu suntem tocmai rasa raselor...

duminică, 28 iunie 2009

Transformers 2

Foarte tare!!! Dar 1 tot nu mi-o placut. Nu din cauza efectelor exagerate, ci din cauza ca niste roboti masivi care rup fashu` inaintea lor se ascund sub stresini. Nu zic ca partea a 2`a n-o avut parti comice, dar macar robotii nu s-or facut de rusine ca-n primu`.

Oricum...

Sa mergi pana in mall: 5 RON ( berea pt` colegu` )

Sa-ti cumperi bilet la juma` de pret cu Legitimatia de Transport: 9,4 RON

Sa-ti cumperi Lipton de zmeura: 3,4 RON

Sa stai doua ore jumate in scaun, sa te doara curu`, sa te scape o pisare cum n-ai mai prins de ani de zile, sa mananci niste nachos infecti dupa care si acuma ma mai scobesc in gura, uitandu-te la niste roboti nebuni care se bat cu tot ce apuca, s-o vezi pe cea mai frumoasa femeie din lume cum alearga prin desert in gaci albi, sa vezi o coada metaliCA CUm iese de la una din fund si un negru care are niste replici masurate in milisecunde: de nepretuit

Pentru toate celelalte exista Luci.

sâmbătă, 27 iunie 2009

Cu tzatzele p-afara

Nu stiu daca am mai spus-o, dar o spun acuma. Imi place wrestlingul, adica sa ma uit la show-urile WWE, care-s transmise pe la noi de sport.ro seara tarziu.

Ce ma enerveaza pe mine e ca inainte sau dupa show-uri e emisiunea aia "Goluri si goale" in care niste proaste, ca nu le pot spune altcumva, se despuie in timp ce citesc de pe prompter cum ca Cristiano Ronaldo s-o cacat la Paris Hilton acasa.

Acuma ce s-or gandit ei sa faca? Sa trimita doua gagici pe plaja si sa gaseasca labari sa le dea cu crema pe spate, evident cu tzatzele goale. Alt plictisit se duce cu o camera de filmat dupa ele si evident, le filmeaza.

Vin ele la tine, iti dau crema, iar tu o freci pe spate si te simti bine ca o sa ajungi la televizor. N-ar fi o treaba sa le dam noi crema?

Imi cer scuze pentru limbaj, dar ma enerveaza cand le vad pe saracele ce fericite is ele ca apar in tzatzele goale pe ecran. Adica nu realizeaza ca odata ce imbatranesc n-o sa mai rezolve nimic? Cine o sa se mai uite la ele atunci?

Tare aiurea suntem. Promovam prostia "ca pe banda". Doar se vinde, nu? Vad la televizor numa emisiuni tampite, la stiri numa omoruri si violuri. Ce pot invata generatiile noi din asta? Nici Cartoon Network nu mai e ce era. Pacat...

joi, 25 iunie 2009

Ca la noi la nimeni

Te doare capu` cateodata cand vezi ce se intampla-n tara asta. Ma uitam la televizor, la stiri si la un moment dat prezinta astia niste gunoieri care urca tomberoanele in masina sa le goleasca.

Nimic special pana aici. Ma si miram de ce se leaga de saracii oameni. Raspunsul n-a intarziat sa apara. Ideea era ca fiecare tomberon continea altceva. Unul sticla, altul PET-uri si al treilea hartie... si baietii le bagau toate in aceeasi masina dupa ce ca ele erau deja selectionate.

Pe langa asta, merge reporterul la unul dintre ei si-l intreaba de ce le baga toate in acelasi loc. Raspuns: "pai le ducem sa le selectionam".

Deci, omul vine si arunca hartia la hartie, sticla la sticla si dupa vin baietii, le arunca toate in aceeasi masina, le duc la sediu si le selectioneaza. N-ai cum sa nu iubesti tara asta!

marți, 9 iunie 2009

Home

In plina sesiune, inainte cu doua zile de examen si cu invatatul la nivel catastrofal, ce fac eu? Ma uit la documentarul HOME. Am tot vazut trailerul pe la televizor si pe net` si m-a facut curios. Adevaru-i ca atat mesajul, cat si modul in care sunt prezentate lucrurile, fac din documentarul acesta unul din cele mai reusite din ultima vreme.

"We are living in exceptional times. Scientists tell us that we have 10 years to change the way we live, avert the depletion of natural resources and the catastrophic evolution of the Earth's climate.

The stakes are high for us and our children. Everyone should take part in the effort, and HOME has been conceived to take a message of mobilization out to every human being.

For this purpose, HOME needs to be free. A patron, the PPR Group, made this possible. EuropaCorp, the distributor, also pledged not to make any profit because Home is a non-profit film.

HOME has been made for you : share it! And act for the planet.

Yann Arthus-Bertrand"

HOME pe youTube

vineri, 5 iunie 2009

Un om cu o chitara ( continuarea )

Nici nu stiu ce sa scriu in articol. Am ramas fara idei... poate ca e mai bine sa nu mai scriu nimic...



sâmbătă, 25 aprilie 2009

Gata cu noi

Incep sa urasc articolele de genul: articol pe descopera.ro

Toata lumea-i interesata de colonizarea spatiului, de plecarea de pe Pamant, toata lumea comenteaza la situatia planetei, la problemele mondiale, toata lumea are impresia ca vine sfarsitul lumii si ca omenirea nu mai are nicio sansa pe planeta noastra. Sa nu mai zic de cat de fascinati suntem de extraterestrii.

De ce ar veni extraterestrii sa ne extermine? Cu ce i-am incomodat noi pe ei? Avem si noi o planeta de dimensiuni minuscule care n-are nicio treaba cu nimeni. Daca doreau sa ne distruga ar fi facut-o de mult, fara motiv si fara nicio anuntare. E ca si omul si furnicile. Ori treci pe langa un musuroi si nici nu-l observi, ori il calci ca asa te-o tunat. Fara motiv. Nu le trimiti niciun ultimatum, nu le poti cere ceva ca n-au ce sa-ti ofere, nu le zici "vedeti ca va calc". Le calci si gata.

Cat despre parasirea planetei ca aici nu mai e sansa de supravietuire. E ca si cum ai sta intr-un apartament amarat cu 2 camere, in care ai sobolani si insecte, dar tu vrei sa te muti intr-o vila cu piscina si curte pe care, evident, ca nu ti-o permiti. De ce n-as incerca sa scap de sobolani si insecte, sa zugravesc, sa-mi pun casa la punct ca sa duc un trai decent si de abia dupa sa ma gandesc la vila cu piscina? Degeaba ma mut direct in vila, pentru ca sunt sanse ca si vila aia sa ajunga ca si apartamentul. Daca de apartament n-am fost in stare sa am grija, cum o sa am de vila?

Despre sfarsitul lumii deja m-am saturat. Toata lumea numa asta viseaza. Daca e sa ne gandim un pic, sfarsitul lumii pe planeta noastra a fost de mai multe ori, atata tot ca nu s-a intamplat nimic. Toate au decurs mai departe. S-a gandit cineva ca totul poate e o manipulare la nivel mondial? Recomand sa cititi cartea "Conspiratia Stargate" (nu are nicio legatura seria de filme Stargate).

Noi in loc sa ne vedem de treaba noastra, sa gandim totul pe plan mondial, cum sa schimbam Terra, sa imbunatatim relatiile dintre tari, sa-i ajutam pe cei din tarile sarace, sa-i impulsionam sa lucreze, sa-i invatam cum sa se protejeze de boli, sa-i educam, si multe altele, noi stam sa ne gandim ce bine-ar fi pe alte planete.

Imaginea urmatoare spune totul...

joi, 23 aprilie 2009

Incordat cu masina si animal

Ma duceam eu undeva astazi si am zis ca ma duc pe malul Crisului pana acolo. Pe undeva pe la jumatatea drumului vad o masina bomba, adica sa-ti bati copiii nu alta. Usa deschisa cat sa te uiti inauntru, iar eu curios din fire am tras cu ochiul. Adica tu, un animal de om de m-am si speriat cat de incordat era, un biceps de gorila pe care se rezema cu capul un... un ce? Un caniche. Ce-i ala? Un fel de pisica. Ei zic ca-i de fapt un caine, da eu nu-i prea cred.

Acuma sa analizam situatia. O masina bomba, un animal si un caniche. Ceva nu-i bine. Lipsea femeiea aia beton. Aia care tine deobicei pisica. Adica tu, barbat bine, de mergi la sala unde tragi de 10 ori greutatea ta si probabil te lauzi pe acolo cate femei or mai trecut prin patul tau, cu masina de nici nu-mi vine sa mai zic ceva de ea ca numa ma enervez cand ma gandesc ca nu-i a mea, stai in brate cu un caniche?

De ce nu se potriveste situatia? De ce nu ai si tu un caine cu tine? Un lup, doberman, animale nu jucarii de plus. Singura scuza pe care o pot gasi e ca asteptai sa vina femeia aia de care am mentionat mai sus. Altfel... trist...

miercuri, 22 aprilie 2009

Concurs: iPod classic de 80 de giga

Nu ma prea pasioneaza pe mine navigatul pe alte bloguri si probabil de aceea nici n-am un numar fantastic de cititori, dar cu un pic de noroc am dat peste un blog care are si un concurs si am decis sa ma inscriu, ca si asa n-am mai castigat nimic de multa vreme...

Asa ca, am citit articolul cu concursul de pe blogul Kro-Blog si ca sa indeplinesc conditiile concursului scriu urmatoarele randuri...

De ce as vrea sa-l castig? Pentru ca, sa fim seriosi, cat de cul arata omul cu un iPod. Ce muzica as pune pe el? Cel mai probabil orice gen si cred ca tot ce am pe PC, mai ales ca incape lejer.

Hai ca poate am noroc.

Loredana Groaza

Deschid si eu dimineata televizorul si mut neinspirat pe Antena1 unde era emisiunea aia cu Razvan si Dani. Cine era invitat?! De fapt invitata, Loredana Groza, care isi promova o noua piesa sau ceva in genu`, ideea e CA CAnta.

Ma uit la ea saraca cum se rupe-n figuri si remarc dupa un timp imbracamintea pe care o are. Ceva blugi aiurea care erau taiati cumva pe margini cat sa iasa suncile, si o bluza, daca pot sa-i zic asa, mai degraba un petic subtire de material prin care i se remarca atat inceputul de burta, cat si tzatzele cu sfarcuri cu tot. De ce as vrea sa-i vad Loredanei sfarcurile, mai ales ca are si ea o varsta, nu mai arata ca pe vremuri? Nu putea sa le ascunda cumva? Poate se uitau si copii la emisiune si isi fac parere proasta despre femei.

Nu mai bine ma uit la domnisoara Crudu, care si ea saraca e tunata mai rau ca o masina de la West Coast, dar macar e inca tanara si nu-i flutura pielea si suncile atunci cand se misca. Of, Doamne, cat de neinspirat sa fiu sa mut fix pe postul acela...

duminică, 19 aprilie 2009

In lift

Cate se pot intampla intr-un lift. Mai ales cand faci pe desteptu`. Uite asa, joi cand veneam spre casa de la gara, cu cine ma intalnesc eu? Cu Sebby, care proaspat tuns mergea si el spre casa. Ma vede plin cu bagaje si probabil l-a cam lovit un sentiment de mila si m-a ajutat sa mi le car pana sus (el sta peste drum de mine).

Zis si facut, am urcat bagajele si cand coboram noi cu liftul imi zice "mie mi un pic frica de lift". Eu nici nu l-am lasat sa-si termine ideea si ma apuc si fac pe desteptu`. Adica sar in lift, dar frumos, cum stiu eu, ca doar imi stiu liftul de mic copil, va pot spune la ce etaj opreste numa din durata in care stau in el, chestii de genu, fineturi, iar atunci Sebby ca sa-mi demonstreze si el ca nu-i mai cu minte decat mine, sare si el. Atata tot ca el nu stie sari intr-un lift.

Toata cabina zdruncinata, se opreste brusc, mi-am udat oleac` chilotii, chiar daca m-am mai blocat eu cu liftul, dar niciodata asa violent. Ce putem face noi doi dupa ce trece momentul de panica? Ne uitam unul la altul si incepem sa radem.

Apas eu pe butoane, sa vad daca se urneste cabina, dar nimic. Sa tampesc. Deschid usa si ce putea sa fie in fata noastra? Beton! Sus usa de la 5, jos usa de la 4. Incepem si batem ca disperatii pana ies niste vecini. Ne deschide frumos un vecin usa de la 5 si ne zice sa iesim. Am facut un mic salt si afara am fost.

Nu stiu ce se intampla daca pornea liful cand eram in mijlocul catararii. Cred ca eram cam pe din doua. Bine ca n-a fost asa.

sâmbătă, 18 aprilie 2009

Sarbatori Fericite!!!

Sarbatori Fericite, cu multa sanatate si fericire! Hristos a Inviat!

vineri, 17 aprilie 2009

Mecanica

Am iesit si eu dupa jumatate de semestru la tabla la mecanica. De ce scriu despre asta pe blog? Asa numa, sa le satifac dorintele unor colegi, care doreau sa vada acest lucru scris aici. Sa citeasca si ei, alaturi de familiile lor, frati, surori, mame, tati, bunici, unchi, ceva absolut spectaculos: faptul ca am iesit la tabla.

Si cand eu eram la tabla, in toata splendoarea mea, rezolvand un exercitiu, ca nu-i poti spune problema la asa ceva, ei ce faceau? Unu probabil se plictisea de minune, altul se uita pe geam sa vada cum e vremea, iar altul desena femeia ideala. Asa cum o vede el, cum i-ar placea lui sa fie, cu par lung si uleios, cu cercei cat cauciucurile de tractor in urechi, cu mustata mai deasa ca a lui si probabil si fara un picior sau chiar doua, doar ca asta n-am de unde sa stiu ca a desenat doar capul.

Ce mai pot spune? Poate o sa scriu dupa vacanta cum am iesit si la matematici speciale la tabla...

vineri, 10 aprilie 2009

Sexul e periculos

Sa stiti ca e. Mai ales cand te apuci sa incerci tot felul de pozitii nebune, din care uneori nu mai poti iesi. Asa a patit un cuplu in timp ce sexperimentau. Cum au facut cum n-au facut au ajuns la spital pentru c-au ramas blocati dupa ce-au incercat o pozitie de Kama Sutra.

Asa cum noi radem de cainii aia de raman cur in cur ca nu-si mai poate scoate masculul trompa de unde nu-i fierbe oala, asa ma gandesc c-au ras si medicii cand i-au vazut pe cei doi amorezi inclestati. Oricat de amuzanta pare povestirea pana aici, ea devine si mai nebuna, avand in vedere ca cei doi au varste de 51, respectiv 56 de ani.

Toata povestea aici.

Leapsa

Preiau leapsa de la Deea, care la randul ei a preluat-o de la Anca. Astfel...

5 melodii straine ce merita ascultate:
1. The Connels - 74-75
2. Metallica - Nothing else matters
3. Extreme - More than words
4. System of a down - Aerials
5. Aaliyah - Miss you

5 melodii romanesti ce merita ascultate:
1. Phoenix - Negru Voda
2. R.A.C.L.A feat. Deea - 2 in 1
3. Bitza - Momento mori
4. Vita de vie - Imi pasa
5. Vama Veche - 18 ani

5 carti ce merita citite:
1. Max Gallo - Crucea Occidentului
2. Lynn Picknett & Clive Prince - Conspiratia Stargate
3. Tim LaHaye & Jerry Jenkins - Nicolae
4. Christie Golden - Warcraft - Stapanul Clanurilor
5. Liviu Rebreanu - Ion ( singurul roman romanesc pe care l-am putut digera )

5 filme ce merita vazute:
1. The Lord of the Rings
2. RocknRolla
3. The Notebook
4. Star Wars
5. Back to the future

5 piese de teatru:
1. Habar n-am
2. Habar n-am
3. Habar n-am
4. Habar n-am
5. Habar n-am

5 persoane admirabile:
Nu ma pot exprima. Am mare respect pentru sportivii romani ce au excelat si au adus un renume tarii. Cam atat.

Dau leapsa mai departe la oricine vrea s-o preia.

Republica Moldova

Dupa ce c-au castigat comunistii acolo si situatia e cum e, oamenilor le arde mai mult de glume decat de suport. Uite asa eram eu pe pagina de start a gugăl-ului si-am citit bancul urmator...

"Moldova si democratia...

Zboara in avion V. Voronin, Z. Greceanii si M. Lupu. Deodata se strica motorul, avionul incepe sa piarda inaltime. Din pacate este numai o singura parasuta.
M. Lupu: - Propun sa organizam o votare secreta, cine castiga, acela va lua parasuta.
Zis si facut. Organizeaza votarea si castiga Voronin. Ia parasuta, le spune la toti "Adio" si sare din avion.
Z. Greceanii: - Asta este, democratia este democratie.
M. Lupu: - De acord, insa eu, numai un lucru nu pot intelege. Cum naiba a reusit sa ne intreaca cu 860 voturi?"

vineri, 3 aprilie 2009

Pitzipoanca

Ce ma pot distra pitzipoancele. Imita ce vad la televizor, dar tot timpul uita cate un detaliu care le distruge imaginea.

In gara, in asteptarea trenului spre Oradea, ma uitam eu in stanga si-n dreapta si observ cum vine in plina glorie, de-i lipsea numai covorul rosu, o tipa pe tocuri, cu niste blugi stramti de-i puscau cusaturile, cu ochelari pe toata fata si-un tricou din ala gen maieu, cu maneci scurte de tot.

Vine ea cat vine, se opreste in asteptarea trenului ( Cum adica asteptarea trenului?! Tu pitzi nu ti-ai gasit pe cineva sa te duCA CU masina? ) si scoate un telefon cu clapeta, ca doar asa se poarta, se enerveaza un pic vorbind la el si dupa-l inchide. Ajunge si trenul, ma urc in el, se urca si ea si se aseaza cu cateva scaune mai in fata de unde eram eu.

Surpriza placuta mie si acel detaliu care i-a stricat ei imaginea a venit cand si-a pus valiza sus la locul ei. In timpul ridicarii valizei m-am uitat la ea si am sesizat ca tricoul era gaurit la subrat. Pfuai, adica cum adica?! Cum sa pretinzi ca esti ceva diva si sa ai hainele rupte? Bine ca nu avea blugii rupti in cur, cu toate ca era mult mai amuzant asa.

Asa ca dragele mele pitzipoance, data viitoare aveti grija mai mare la detalii sa nu mai radem de voi. Okay?

100

Si uite ca am ajuns cu pasi mici, dar siguri, catre postul cu numarul 100. Motiv de sarbatoare, deschidem o sampanie, alea, alea. Ma mir ca am ajuns pana la numarul acesta. Initial mi-am facut blogul mai mult din curiozitate, sa vad si eu cum e sa scrii pe blog, sa primesti comment-uri, sa dezbati anumite subiecte. Nu mi-am imaginat c-o sa tina prea mult treaba.

In prima faza nici n-a tinut. Dupa cateva zeci de post-uri m-am cam plictisit de el si intr-un timp ma si gandeam sa-l inchid, dar pana la urma am zis ca-l las, poate in viitor mai scriu ceva. Asa s-a si intamplat, mi-a revenit pofta de scris, i-am facut o schimbare de look si uite ca inca mai apar post-uri.

Buba mare acuma e ca-s in Timisoara si acolo nu prea apuc sa scriu, iar vizitatorii nu-s nici ei daca n-au ce vedea nou. Doar in weekend-uri se schimba lucrurile. Daca e sa ma uit pe graful de la statistici vad cum scad vizitatorii incepand de duminica, miercuri ajungand la nivelul cel mai jos, de joi iar incep sa urce, iar sambata e plin.

Sper sa ajung sa scriu cat mai multe articole si poate poate intr-un viitor indepartat o sa sarbatoresc si numarul 1000.

sâmbătă, 28 martie 2009

Facultatea

Incepe sa ma enerveze facultatea asta. Nu din cauza a ce facem sau a profesorilor, ci din faptul ca n-am timp de nimic altceva. Cand nu fac ceva pentru facultate mai mult ca sigur ca ma odihnesc si ma gandesc la ce mai am de facut. Ma enerveaza faptul ca s-au schimbat anumite lucruri.

In trecut daca primeam un telefon cu o oferta de facut ceva, ba o bere, ba altceva, eram gata in cateva minute. Acuma nu mai am timp de toate astea. Trebuie sa ma gandesc din timp cum sa-mi organizez orarul incat sa pot iesi la o bere macar.

E enervant cand te suna prietenii si te cheama undeva, iar tu esti nevoit sa le zici ca n-ai timp, ca altfel ar trebui sa-ti aglomerezi lucrarile ce le ai de facut. In situatia asta sunt eu si nu-mi place deloc si cat de aiurea e sentimentul ala cand refuzi o invitatie.

Abia astept sa vina vacanta sa ma mai relaxez si eu un pic. Poate mai beau si eu o bere si mai fac ceva miscare...

vineri, 27 martie 2009

28 Martie

Probabil ca ati aflat sau probabil ca aflati doar acuma faptul ca maine 60 din cele 1440 de minute vor fi dedicate planetei noastre, 60 de minute de bezna. Fenomenul isi are originile in Sydney, unde in 2007 2,2 milioane de case au stat in intuneric in semn de protest fata de indiferenta autoritatilor in ceea ce priveste incalzirea globala.

Anul trecut numarul celor ce au stat in intuneric a crescut la 50 de milioane. Anul acesta se preconizeaza ca fenomenul devine global. Se asteapta ca peste 1 miliard de oameni sa se alature cauzei. Oare se va intampla asa? Oare mana aia de oameni de pe statia spatiala vor vedea cum in cateva secunde se stinge planeta? Sincer sper sa se intample lucrul acesta.

Sper ca preconizarile totusi sa fie eronate. Sper ca mult peste 1 miliard de oameni sa-si stinga becurile, iar acest moment sa intre in istorie. Sper ca acest moment sa faca schimbarea de care este nevoie.

In multe tari s-au facut eforturi publicitare pentru ca acest lucru sa se intample, pana si la noi. Sper sa se alature cat mai multi romani cauzei.

Ora Romaniei 20:30. Depinde de voi. Nu fiti indiferenti!

joi, 26 martie 2009

Şasă cai extended

Am venit din Timisoara
Si impart la toata tara,
Melodie, melodie,
De ti-o pui ca sonerie,
De iti bubuie in cap,
De o simtit si in stomac,
Melodie cu doi cai,
Eu cu Tibi nu furai,
Şasă cai la o caruta,
Downloadati cat e calduta,
Melodie, melodie,
Ca-i de mare smecherie.

Download: Paul Daniel vs. Xander - 6 Cai (Extended Mix)

duminică, 22 martie 2009

O noua extinctie?

Ma uitam azi dimineata la un documentar pe National Geographic care prezenta influenta oamenilor asupra unor habitate si modul in care ecologistii incearca sa apere ce a mai ramas din ele.

Au fost prezentate cazurile elefantilor si a gheparzilor. Habitatul elefantilor din nu mai tin minte ce regiune a fost restrans din cauza cultivarii pamanturilor de catre oameni, astfel zonele unde se hraneau acestia au disparut, zonele pe unde acestia migrau erau acum ocupate de oameni si din cand in cand se mai intampla ca o turma de elefanti sa urmeze ruta cea veche si sa intre pe terenurile oamenilor. Pana sa apara ecologistii aceste turme erau alungate prin metode violente. Mai nou se recurge la metode menite sa apere atat omul cat si animalul.

Povestea cu gheparzi este aproximativ aceeasi. Din cauza ocuparii a unor regiuni de catre oameni, habitatul acestora a fost afectat, insa indirect, nu ca cel al elefantilor. A fost afectat habitatul altor animale mai puternice, care au fost nevoite sa migreze, iar acestea au migrat spre locurile ocupate de gheparzii. 90% din puii de ghepard nu ajung la maturitate.

Intrebarea este. Noi chiar vrem asta? Vrem ca in cativa ani sa nu mai putem admira animalele care candva erau stapane? Sa le aratam copiilor nostrii poze cu animalele de astazi? Sau vom aborda metoda cea mai usoara posibila? Salvam ADN-urile lor si le clonam, le readucem la viata artificial, poate doar ca sa umplem gradiniile zoologice.

In cazul acesta nu sunt doar cele doua animale prezentate, ci multe altele. N-ar trebui sa le aparam?

sâmbătă, 21 martie 2009

Muncitorii Romaniei

Navigam eu de zor pe net, si din site in site am ajuns pe www.evz.ro unde am gasit un foto-reportaj al saptamanii asteia. Printre imagini apare si asta...



...si avea ca descriere: "LA ÎNĂLŢIME. Muncitorii de pe şantierele Capitalei lucrează din greu la construcţii de malluri şi clădiri de birouri."

Nu cred ca e prima oara cand vedem astfel de imagini. Daca e s-o luam asa, atunci in fiecare foto-reportaj saptamanal ar trebui sa apara o imagine ca asta. Fiecare dintre noi a vazut astfel de scene si aici ma refer ca le-ati vazut live, nu pe internet sau la teveu.

Imi aduc aminte cand eram a 12-a si ma duceam intr-o dimineata la scoala, se lucra la una din strazile de pe ruta mea si inca tin minte cum din 16 oameni prezenti pe santier doar 4 lucrau. Hai ca inteleg ca nu lucreaza 1 din 3, dar sa nu lucreze 3 din 4? E prea de tot. Cred c-au reparat strada aia intr-o saptamana. Poate daca puneau umarul la munca toti 16 o terminau in 2 zile, dar nu cred ca s-au gandit ei la asta atunci.

Ma intreb de ce nu se munceste in tara asta? Poate o fi din cauza ca salariile-s mici? Dar sa fim seriosi, la cat se munceste nici nu merita oamenii salarii mai mari. Ma intreb daca ar creste salariile ar lucra si lumea mai mult? Eu sincer nu cred.

Cred ca avem o problema de mentalitate la nivel national cand vine vorba de conceptul asta de munca, de stradanie, de a face ceva. Doar e mai usor sa stai, nu?

vineri, 20 martie 2009

Un om cu o chitara

E frumos cand te gandesti ca oamenii sunt in stare, cu ajutorul unor instrumente, sa scoata sunete atat de placute incat sa-ti schimbe starea de spirit. E si mai frumos cand cunosti un astfel de om. Un om ambitios care cu ceva vointa si o mica investitie a reusit sa faca pasul spre aceasta arta.

Va rog ascultati-l...

Download 1: Marincu Alex - Song 1
Download 2: Marincu Alex - Song 2

Tehnologia

Dupa ce am avut o discutie interesanta prin comentarii la articolul precedent am decis sa ma leg un pic si de subiectul asta. Ionut a afirmat ca din cauza religiei tehnologia nu s-a dezvoltat cum ar fi trebuit. Intrebarea-i cum ar fi trebuit ea sa evolueze? Sa nu credeti ca nu-mi place tehnologia si toate gadget-urile noi care apar zilnic, sau marile descoperiri stiintifice, pentru ca le ador, dar daca e sa facem o poza la lumea de azi realizam cat de prost o ducem de fapt.

Situatia in care suntem nu e din cauza ca tehnologia nu s-a dezvoltat cum s-ar fi putut daca n-ar fi fost religia, ci dimpotriva, din cauza ca s-a dezvoltat mult prea rapid in ultimii ani. Sunt de parere ca toate ar trebui sa vina la timpul lor. Omul nu a tinut pasul cu dezvoltarea. Omul de rand e dezinformat cu privire la ce se intampla in jurul lui.

Hai sa ne uitam la situatia mediului. E jalnica. Ce rost are dezvoltarea daca planeta pe care o consideram casa e distrusa? Ecologia nu a putut tine pasul cu industrializarea. Hai sa ne uitam la generatiile ce vin dupa noi. Ce se vede? O gaura neagra. Oameni care la 14 ani se imbata, fut, ii doare in cot de parinti si de scoala. Asta-i generatia influentata de tehnologie si nu de religie. Influentata de ban. Unde au disparut toate principiile? Unde a disparut bunul simt? Asta vreti sa urmeze dupa noi?

Am ajuns cu totii sedentari. Am ajuns sa ne fie lene sa iesim sa alergam, sa facem sport. Am ajuns sa traim intr-o lume virtuala. Nu vreau sa stiu cum ar fi aratat lumea daca s-ar fi dezvoltat lucrurile si mai repede. Si asa efectul dezvoltarii e dezastros. Nu religia a distrus lumea asta, ci firea omului. Dorinta de a avea tot timpul mai mult decat cel de langa. Dorinta de avutie.

Din cate stiu eu doua dintre porunci suna asa:

"Sa nu ridici marturie mincinoasa impotriva aproapelui tau."
"Sa nu poftesti nimic din ce este al aproapelui tau."

Poate ca daca ar fi ascultate lumea ar fi mai cumpatata. Nu banul il face pe om.

duminică, 15 martie 2009

Credinta

Ce este credinta? Ce inseamna sa fi credincios? Eu fiind nepot de preot am fost obisnuit de mic sa ma duc la biserica si mi s-a spus de multe ori, atat in familie, cat si la scoala ca doua ore din saptamana pot sacrifica pentru a merge la liturghie duminica. Sunt convins ca si voua vi s-a spus acelasi lucru.

Doua ore nu e mult, insa multi nu pot nici alea doua ore. Multi sunt fortati de catre parinti sa mearga la biserica, iar acestia ajunsi acolo nu dau importanta prea mare la ceea ce se intampla in jur. E de inteles. Pentru rugaciune iti trebuie o anumita educatie, iar educatia asta nu se poate impune prin forta, iar aici cred eu ca gresesc parintii si de aceea tinerii din ziua de astazi nu dau importanta lui Dumnezeu.

Si ma intreb. Oare ce conteaza mai mult pentru Dumnezeu? Faptul ca cineva isi sacrifica doua ore din timp venind la biserica si uitandu-se pe pereti, cu gandul in alta parte, sau ca cineva vine si sta cinci minute, timp in care are o conexiune cu divinitatea. Faptul ca cineva vine si aprinde o duzina de lumanari, pentru fiecare cunoscut, sau ca cineva aprinde o lumanare din tot sufletul pentru toata lumea.

Credinta adevarata e greu de obtinut. Putini ajung in acea stare de spirit. Nu poti spune ca esti credincios si totusi nu mergi la biserica. Nu poti spune ca esti un pic credincios sau mai credincios ca altul. E ca si cu paharul cu apa. Nu poti spune ca un pahar de apa e plin pe jumatate. Ori e plin ori nu e. Asa si cu credinta, ori esti credincios ori nu esti. Cel putin asta e parerea mea.

Mie unul imi place sa ma consider credincios, insa stiu ca sunt departe de asa ceva. Sunt departe de acea stare sufleteasca, insa fac tot posibilul sa indrept lucrurile, si asa ar trebui sa facem toti.

Un nou mix

Pentru toti pasionatii de muzica electronica recomand noul promo mix al lui Mike Iova: "Back to life (March 2009 mix)". Pe blogul lui aveti si tracklistul. Auditie placuta!

Promo mix: Click aici
Blog personal: Click aici

vineri, 13 martie 2009

Speranta

Si cand speram sa se faca vreme frumoasa, atunci a mai trosnit o tura de ninsoare. Ca norocu` ca nimic nu s-a prins, ca nu cred ca mai puteam cu inca o tura de zapada. Mi-a ajuns cat a fost. Am chef de vreme buna, sa ma pot duce la un tenis, basket, jogging sau orice implica miscare, ca tesutu` adipos creste pe zi ce trece si nu-mi place deloc.

Sper totusi ca atunci cand vine vremea buna sa nu ma opreasca lenea sau oboseala sa ma duc la sport. Mi-am mai facut eu promisiuni de genu`. "Vine vara, dimineata ma duc la alergat pe malu` Crisului si dupa ma duc la sala". Citatul dinainte s-a transformat in: "A venit vara, dimineata am dormit ca porcu`, iar dupa am mai dormit un pic ca porcu`". Si uite asa constitutia mea fizica a ramas constanta pe durata verii.

In schimb, de cand is la faculta, din cauza orarului tot aiurea, mananc cand apuc, ce apuc, cat apuc, incep sa pun colaci de grasime. Chestie care ma sperie. In plus, accentul pe care-l pune universitatea pe sport este infim, asa ca singurul lucru e sa ma motivez cumva. Noroc ca am cu cine merge sa ma misc si asta imi mai ridica curu` de pe scaun, ca altfel cred c-ar fi prapad.

Oricum, ideea-i ca vreau vreme buna.

vineri, 20 februarie 2009

Amenintarea turturilor

Bai frate, o intrat o frica-n mine astazi, de nu-i adevarat. Dupa ninsorile de ziua trecuta s-au format niste stalactite de gheata pe stresini de te sperii de ele. La blocul vecin de exemplu de pe acoperis pana pe la jumatatea geamului de la ultimul etaj numa blindaj de gheata. Partea urata e ca pe latura unde-i gheata e si intrarea in bloc. Fereasca sa-i pice la careva in cap o sulita din aia ca-l face praf. Direct la spital. In cel mai bun caz.

Azi ma duceam eu fain frumos in treaba mea, mergand pe un trotuar partial inghetat. Spre sosea era ca un patinoar cu denivelari, iar spre cladiri curat, doar un pic ud. Toata lumea mergea pe partea inghetata, numa eu pe partea cealalta. Se uita lumea la mine ca la un nebun. Stiu eu ca arat ciudat cu caciula mea de Heidi, dar era prea de tot. Mergeau persoane trecute de mult de tinerete pe gheata si eu nu intelegeam de ce. Era mult mai practic unde era dezghetat.

Am ajuns eu unde trebuia sa ajung si cand m-am intors spre casa am venit tot pe drumul acela. Am fost inspirat sa imi ridic privirea. Adica stateau la panda, agatate de stresini, niste sabii de gheata. Nu cred ca aveau chiar un metru, dar nici departe nu erau. Deci de-mi cadeaunu din ala-n cap eram ciao. De abia atunci m-am prins de ce babutele si batranei preferau patinajul si nu sporturile extreme.

sâmbătă, 14 februarie 2009

Documentar


Acum cateva zile, dupa ce m-am trezit, neavand chef sa ma ridic din pat, am luat telecomanda si am aprins televizorul. Am butonat in sus si-n jos fara sa gasesc ceva interesant, pana cand am nimerit pe TVR3.

Nefiind mare fan TVR si in acel moment rula un documentar tipic TVR-ului, lung si plictisitor, fara niciun fel de efecte speciale cum sunt cele de pe Discovery si National Geographic, nu prea am vrut sa raman pe postul cu pricina, insa am zis totusi ca-i dau o sansa.

Bine am facut. Era vorba despre poluare si viitorul planetei. Au fost intervievati o mana de castigatori al premiului Nobel, in chimie, pace si alte domenii legate de subiectul emisiunii. Raspunsurile pe care le dadeau acesti oameni erau destul de simple.

Pentru ca planeta sa nu se schimbe in rau, trebuie sa o schimbam noi in bine, s-o aducem cum a fost, pentru ca noi am adus-o unde este. Doar cateva lucruri trebuie indeplinite. In principiu pacea, medicina, cultura, producerea energiei prin tehnologii ecologice si vointa oamenilor de a lupta pestru aceste lucruri.

Din pacate nu pot scrie despre tot documentarul pentru ca mi-ar lua foarte mult si multi n-ar avea rabdare sa citeasca atata, insa cred ca ideea documentarului ati inteles-o. Incercand, putem schimba lumea in bine si chiar daca stiati deja toate lucrurile astea, mai ganditi-va o data la ele si tineti minte ca doar o casa avem.

joi, 5 februarie 2009

Bafta!

O imagine valoreaza cat o mie de cuvinte... asa ca... BAFTA!

miercuri, 28 ianuarie 2009

Cu trenul...

Astazi dupa ce am dat examenul la algebra si dupa ce am aflat rezultatele, eu cu inca un prieten ne-am facut bagajele si am pornit spre gara, de unde urma sa luam trenul spre casa.

Luam tramvaiul din complex, ajungem la gara cu mult timp inainte sa porneasca trenul si ca sa mai ardem din timp trecem strada sa luam ceva de mancare, ne intoarcem in gara si ne indreptam spre ghiseul 1, care se ocupa cu rutele internationale. Intrebam noi de niste rute, asa informativ, primim si raspunsuri, multumim frumos si ne aruncam privirea catre tabela cu plecari. Inca 20 de minute. Sigur trenul e tras pe linie si ne putem urca.

O luam spre linia 5, de unde urma sa plece trenul. Ne uitam in zare si vedem trenul pe linie. Urcam frumos in el si la nici 30 de secunde acesta porneste. De ce pornise cu 15 minute mai rapid decat trebuia? Imi ridic privirea spre tabela informativa ce atarna din tavan si vad "Sibiu". Gresisem trenul.

Ii strig prietenului: "asta-i de Sibiu". Acesta cu o fata speriata, fata care nu cred c-a mai avut-o de cel putin juma` de an, fuge catre cabina conductorului. Il roaga frumos pe acesta sa opreasca trenul sa ne putem da jos, iar conductorul, in timp ce exclama politicos "ooo... sa-mi bag pula!", pune frana.

Ne dam frumos jos si asteptam trenul ce trebuia sa ne duca la Oradea, care dupa 5 minute apare pe aceeasi linie. De abia acuma ii inteleg pe toti cei care inainte sa se aseze pe scaune intreaba daca sunt pe trenul corect.

sâmbătă, 17 ianuarie 2009

Stresiune

La fel ca multi prieteni de-ai mei, intru si eu in sesiune. Pentru cei din anii mai mari nu reprezinta un fenomen extraordinar, insa pentru noi virginii, de abia intrati la faculta, e ca apocalipsa.

Eu unu imi incep stresiunea cu materia doar pe foi si nu in cap, cu cheful la nivelul marii si cu un morcov in fund de numai in povesti s-a mai pomenit. Ma gandesc ca asa sunt marea majoritate a celor din anul I. E ceva nou, ceva de groaza. E probabil prima palma pe care ti-o iei la facultate. Sper totusi sa nu fie asa dureroasa. Sper ca la sfarsitul sesiuni sa beau de fericire si nu sa-mi inec amarul.

Urez succes tuturor speriatilor care intra in sesiune si la note cat mai mari.

sâmbătă, 10 ianuarie 2009

Asa-i pokeru`...

Dupa ce l-am vazut pe unu din colegii mei de camera ca joaca poker pe net prin intermediul unui joc de PC si dupa ce impreuna cu el si ceilalti colegi am salivat la poturile de mii de dolari de la mese, am intrat si eu pe site-ul respectiv, am downloadat jocu`, mi-am facut cont si am intrat.

Mi-am facut "characterul" din joc si m-am bagat la un tournament. Dupa cateva zeci de maini ramasesem vreo 400 de playeri din 2500, iar mie la impartirea cartilor imi venisera doi asi in mana. Pariaza lumea normal, ma bag si eu evident, totul frumos.

Apare flop-ul, iar inima incepe sa-mi bata cand vad printre cele trei carti un as. In rest nimic nu se lega. Mai era un 4 si inca o carte. Deja ma vedeam cu tot potul in buzunar. Nu maresc nimic. Astept "miseleste".

Apar si celelalte carti, in continuare se pariaza normal, iar printre cartile alea mai apare un 4. La sfarsit, cel dinaintea mea intra all-in. Stau ma gandesc ce sa fac. Am 3 asi, restul cartilor nu se leaga deloc. Ca sa ma ia trebe sa aibe in mana doi patrari. De unde atata noroc pe un om?! O bagat la intimidare...

Avand mana buna si ca sa-mi satisfac curiozitatea, dau si eu all-in, ma ridic frumos in picioare ca la all-in-uri, trantesc perechea de asi din mana cu un zambet pervers si astept. Arunca celalalt fix de ce ma temeam. Perechea de patrari. Am crezut ca tampesc. Am crezut ca arunc calculatorul pe geam. Am crezut multe lucruri in momentul ala. Singura mana care ma putea lua, cu sanse incredibil de mici, si el a avut-o. Ani de mancat rahat iti trebe.

Mai jignitor de atata nu se putea numa cu doiari. Daca era cu doiari situatia stergeam jocu` si-mi bagam picioru-n tot pokeru`... totul ca mai apoi sa o iau de la inceput ( asta cu referire la un coleg de camera care face asta cu DotA )

Acuma stau si oftez si astept urmatorul tournament...