Amenintarea turturilor

Bai frate, o intrat o frica-n mine astazi, de nu-i adevarat. Dupa ninsorile de ziua trecuta s-au format niste stalactite de gheata pe stresini de te sperii de ele. La blocul vecin de exemplu de pe acoperis pana pe la jumatatea geamului de la ultimul etaj numa blindaj de gheata. Partea urata e ca pe latura unde-i gheata e si intrarea in bloc. Fereasca sa-i pice la careva in cap o sulita din aia ca-l face praf. Direct la spital. In cel mai bun caz.

Azi ma duceam eu fain frumos in treaba mea, mergand pe un trotuar partial inghetat. Spre sosea era ca un patinoar cu denivelari, iar spre cladiri curat, doar un pic ud. Toata lumea mergea pe partea inghetata, numa eu pe partea cealalta. Se uita lumea la mine ca la un nebun. Stiu eu ca arat ciudat cu caciula mea de Heidi, dar era prea de tot. Mergeau persoane trecute de mult de tinerete pe gheata si eu nu intelegeam de ce. Era mult mai practic unde era dezghetat.

Am ajuns eu unde trebuia sa ajung si cand m-am intors spre casa am venit tot pe drumul acela. Am fost inspirat sa imi ridic privirea. Adica stateau la panda, agatate de stresini, niste sabii de gheata. Nu cred ca aveau chiar un metru, dar nici departe nu erau. Deci de-mi cadeaunu din ala-n cap eram ciao. De abia atunci m-am prins de ce babutele si batranei preferau patinajul si nu sporturile extreme.

Read More

Documentar

Acum cateva zile, dupa ce m-am trezit, neavand chef sa ma ridic din pat, am luat telecomanda si am aprins televizorul. Am butonat in sus si-n jos fara sa gasesc ceva interesant, pana cand am nimerit pe TVR3.

Nefiind mare fan TVR si in acel moment rula un documentar tipic TVR-ului, lung si plictisitor, fara niciun fel de efecte speciale cum sunt cele de pe Discovery si National Geographic, nu prea am vrut sa raman pe postul cu pricina, insa am zis totusi ca-i dau o sansa.

Bine am facut. Era vorba despre poluare si viitorul planetei. Au fost intervievati o mana de castigatori al premiului Nobel, in chimie, pace si alte domenii legate de subiectul emisiunii. Raspunsurile pe care le dadeau acesti oameni erau destul de simple.

Pentru ca planeta sa nu se schimbe in rau, trebuie sa o schimbam noi in bine, s-o aducem cum a fost, pentru ca noi am adus-o unde este. Doar cateva lucruri trebuie indeplinite. In principiu pacea, medicina, cultura, producerea energiei prin tehnologii ecologice si vointa oamenilor de a lupta pestru aceste lucruri.

Din pacate nu pot scrie despre tot documentarul pentru ca mi-ar lua foarte mult si multi n-ar avea rabdare sa citeasca atata, insa cred ca ideea documentarului ati inteles-o. Incercand, putem schimba lumea in bine si chiar daca stiati deja toate lucrurile astea, mai ganditi-va o data la ele si tineti minte ca doar o casa avem.

Read More

Bafta!

O imagine valoreaza cat o mie de cuvinte... asa ca... BAFTA!

Read More

Cu trenul...

Astazi dupa ce am dat examenul la algebra si dupa ce am aflat rezultatele, eu cu inca un prieten ne-am facut bagajele si am pornit spre gara, de unde urma sa luam trenul spre casa.

Luam tramvaiul din complex, ajungem la gara cu mult timp inainte sa porneasca trenul si ca sa mai ardem din timp trecem strada sa luam ceva de mancare, ne intoarcem in gara si ne indreptam spre ghiseul 1, care se ocupa cu rutele internationale. Intrebam noi de niste rute, asa informativ, primim si raspunsuri, multumim frumos si ne aruncam privirea catre tabela cu plecari. Inca 20 de minute. Sigur trenul e tras pe linie si ne putem urca.

O luam spre linia 5, de unde urma sa plece trenul. Ne uitam in zare si vedem trenul pe linie. Urcam frumos in el si la nici 30 de secunde acesta porneste. De ce pornise cu 15 minute mai rapid decat trebuia? Imi ridic privirea spre tabela informativa ce atarna din tavan si vad "Sibiu". Gresisem trenul.

Ii strig prietenului: "asta-i de Sibiu". Acesta cu o fata speriata, fata care nu cred c-a mai avut-o de cel putin juma` de an, fuge catre cabina conductorului. Il roaga frumos pe acesta sa opreasca trenul sa ne putem da jos, iar conductorul, in timp ce exclama politicos "ooo... sa-mi bag pula!", pune frana.

Ne dam frumos jos si asteptam trenul ce trebuia sa ne duca la Oradea, care dupa 5 minute apare pe aceeasi linie. De abia acuma ii inteleg pe toti cei care inainte sa se aseze pe scaune intreaba daca sunt pe trenul corect.

Read More

Stresiune

La fel ca multi prieteni de-ai mei, intru si eu in sesiune. Pentru cei din anii mai mari nu reprezinta un fenomen extraordinar, insa pentru noi virginii, de abia intrati la faculta, e ca apocalipsa.

Eu unu imi incep stresiunea cu materia doar pe foi si nu in cap, cu cheful la nivelul marii si cu un morcov in fund de numai in povesti s-a mai pomenit. Ma gandesc ca asa sunt marea majoritate a celor din anul I. E ceva nou, ceva de groaza. E probabil prima palma pe care ti-o iei la facultate. Sper totusi sa nu fie asa dureroasa. Sper ca la sfarsitul sesiuni sa beau de fericire si nu sa-mi inec amarul.

Urez succes tuturor speriatilor care intra in sesiune si la note cat mai mari.

Read More