Graffiti

Pana astazi pe la ora 6 consideram graffitiul un fel de arta, un mod de exprimare a sentimentelor si trairilor. De la ora 6 pana acuma si probabil inca mult timp in continuare consider graffitiul un mod de exprimare a prostiei. Si de ce spun lucrul asta ? Pentru ca am vazut graffiti pe o cladire proaspat renovata.

Cum poate cineva sa fie atat de prost incat sa faca acest lucru? Adica omul acela a renovat o cladire, si nu orice cladire, ci una din aia veche care are tot felul de chichite arhitecturale, cladire de epoca sa-i zic asa, iar tu vi si-i tragi niste dungi cu o vopsea neagra. O fircalitura prost facuta, lipsita de orice imaginatie si creativitate.

Hai ca poate intelegeam daca vedeam o opera de arta, sa raman cu gura casca, uimit de frumusetea grafittiului, opera de Leo da Vinci, dar asa ? Asa nu pot numa sa spun ca mare prost a nascut stimabila ta mama. Mai bine te semnai pe trotuar, sau mai bine, la ma-ta acasa, in bucatarie sau in buda, mai bine in buda, ca acolo merita sa stea opera ta de arta.

Numa cand ma gandesc la saracii oameni care au lucrat acolo, ca-i vedeam in fiecare zi, in soare, in caldura, conditii de santier, iar dupa renovare sa treaca pe acolo si sa vada semnaturi de prost gust pe peretii pe care ei i-au finisat. Destul de nasol...