This is default featured slide 1 title

Go to Blogger edit html and find these sentences.Now replace these sentences with your own descriptions.

This is default featured slide 2 title

Go to Blogger edit html and find these sentences.Now replace these sentences with your own descriptions.

This is default featured slide 3 title

Go to Blogger edit html and find these sentences.Now replace these sentences with your own descriptions.

This is default featured slide 4 title

Go to Blogger edit html and find these sentences.Now replace these sentences with your own descriptions.

This is default featured slide 5 title

Go to Blogger edit html and find these sentences.Now replace these sentences with your own descriptions.

luni, 28 decembrie 2009

Sandilai

Acu cateva zile, draga de Deea mi-a povestit de un concurs pentru un Nikon D40. La inceput nu pot sa zic ca m-a interesat, dar dupa am ajuns sa pun mana pe o scula din aia si parca parca ar fi draguta, asa ca m-am gandit sa-mi incerc sansele.

Concursul este organizat de Sandilai.ro, un blog inca tanar din cate am observat, insa este timp de dezvoltare.

Intrebarea mare in toata chestia asta e: "La ce te gandesti cand auzi cuvantul sandilai ?". In primu rand vad ca termenul e la plural, asa ca inainte dezbat termenul la singular, iar apoi il nuantez.

Sandilau. La noi in zona, s-a folosit acu cativa ani termenul "dilau", ceva in genul un nebun, om mai aiurea, pe care nu-l intereseaza ce se intampla in jur, el e bine, el e tare, el e cel ce pune tot grupul in miscare. M-am uitat la "sandilau" si m-am gandit asa: "san(=sfant) dilau". Nu doar un dilau, ci un san dilau, un fel de cel mai dilau dintre dilai. Un dilau sfant, unul legendar, cel care singur face cat un grup de oameni.

Si uite asa ajungem la "sandilai". Mai multi sandilai. Un fel de grup, de confrerie de oameni nebuni, gata oricand de o petrecere, de o prostie cum nimeni nu s-a gandit, un grup de genul celor din filmul "The Hangover", unde toate nebuniile de pe pamant li se pot intampla.

Cam la asta ma gandesc cand aud termenul "sandilai".

sâmbătă, 11 iulie 2009

Conspiratie sau nu?

Vine Bush la putere, si-n anii cat a stat pe scaunul prezidential a reusit sa-si arunce tara in razboi si-n criza economica, iar apoi apare Obama, ca un mesia, cu un mesaj pozitiv, ce readuce speranta in poporul american.

Sa fie un miracol sau totul o piesa de teatru pe termen lung? In ultimii ani americanii au fost invatati sa nu mai gandeasca, au fost dusi de nas de mass-media, au fost facuti sa creada intr-o minciuna foarte bine pusa la punct. Dupa anii de derutare a populatiei prin diferite metode apare salvatorul, acest negru carismatic.

Insa si el este o marioneta a adevaratilor conducatori, care stau in spate si controleaza din intuneric. Un fel de Stalin sau Hitler, varianta moderna, retusata. Ce a fost atunci, acelasi lucru, vremuri grele, apare salvatorul, dar in scurt timp totul devine si mai greu, multi oameni omorati, multi inchisi, multi lasati pe strazi.

Oare asta se va intampla si cu Statele Unite? Se va repeta oare istoria? Nu-i exclus. Cand ai un popor indoctrinat, care nu intelege ce se intampla in jurul lui il poti manipula dupa cum doresti.

Cam asa se prezinta documentarul "Obama Deception". Daca e asa sau nu, nu stiu, insa daca s-a intamplat in trecut nu vad de ce nu s-ar petrece din nou. Sper totusi sa nu se ajunga la o ordine mondiala si sa fim cu totii inghititi de planul lor.

Ca si conluzie, invata sa gandesti si nu te lasa influentat de cei ce vor sa-ti fure libertatea.

luni, 6 iulie 2009

Societate in curs de degradare

Cate si mai cate se pot discuta despre acest lucru. Este un subiect mult prea larg si greu sa-l acopar de unul singur, asa ca ma rezum la doar un aspect.

Credinta in divinitate.

Fac pariu ca numai citind cele 3 cuvinte de mai sus deja v-ati pierdut interesul, dar totusi cititi mai departe, poate poate veti fi de-acord.

Haideti sa ne uitam la societatea de astazi. Ce vedem? Din ce in ce mai multi oameni care renunta sa mai gandeasca. Promovam prostia la orice colt de strada. Bunul simt e o chestie pe care o citim in cartile de istorie. Legatura cu divinitatea e ceva pe cale de disparitie.

Cu toate astea, ne batem in piept. Ne ridicam in slavi ca suntem in culmea evolutiei, ca am realizat in ultimii ani cat n-am realizat in tot restul timpului. Asa sa fie oare?

Hai sa vedem ce-am realizat in ultimii ani. Am reusit cu succes sa ne poluam planeta. Am reusit sa ne omoram mai multi semeni decat in tot restul istoriei. Am reusit sa ne uram semenul mai mult decat sa-l iubim. Am reusit sa ajungem sclavii societatii.

Asta este dezvoltarea? Asta-i culmea evolutiei? Sa avem cele mai noi plasme in casa? Sa conducem cele mai noi masini? Sa facem bani cu caru, chiar daca asta inseamna sa-mi ingenunchez adversarul? Asta este dezvoltarea? Materialul e dezvoltare?

Mintea e dezvoltarea. Gandirea. Puterea de a intelege un lucru, un fenomen, de a nu respinge nicio ipoteza oricat de nerealista este, de a avea bun simt, de a-ti iubi seamanul, de a te detasa de eul acela interior care-ti da impresia ca esti mai presus de toate si de multe alte lucruri care te fac pe tine om (om, oameni, s.m. Fiinţă superioară, socială, care se caracterizează prin gândire, inteligenţă şi limbaj articulat...).

Am ajuns sa calculam totul, am ajuns sa nu mai credem in nimic mai presus de noi, credem doar in statistici, in rapoarte, nu mai avem posibilitatea de a ne detasa de societatea asta infecta. Am ajuns sa murim inainte de a ne naste.

Poate daca ne-am detasa un pic de toata agitatia asta inutila si-am privi spre cer, daca am crede si n-am cerceta pentru o secunda, poate ca va aparea si revelatia.

Inchei cu doua citate ale lui Einstein:

A human being is part of the whole called by us universe, a part limited in time and space. We experience ourselves, our thoughts and feelings as something separate from the rest. A kind of optical delusion of consciousness. This delusion is a kind of prison for us, restricting us to our personal desires and to affection for a few persons nearest to us. Our task must be to free ourselves from the prison by widening our circle of compassion to embrace all living creatures and the whole of nature in its beauty. The true value of a human being is determined by the measure and the sense in which they have obtained liberation from the self. We shall require a substantially new manner of thinking if humanity is to survive. (Albert Einstein, 1954)

The most beautiful and most profound experience is the sensation of the mystical. It is the sower of all true science. He to whom this emotion is a stranger, who can no longer wonder and stand rapt in awe, is as good as dead. To know that what is impenetrable to us really exists, manifesting itself as the highest wisdom and the most radiant beauty which our dull faculties can comprehend only in their primitive forms - this knowledge, this feeling is at the center of true religiousness.
( Albert Einstein - The Merging of Spirit and Science)

sâmbătă, 4 iulie 2009

e4t feat. Kripo - Nanaraee

Colegu` e4t cu o noua piesa:



Pentru download: aici

miercuri, 1 iulie 2009

Bancuri seci

Cred ca niciodata n-o sa ma pot plictisi de un banc sec. Citeam acum bancuri si printre ele apare...

"Care e deosebirea dintre un vultur si o cartita?
Amandoi umbla pe sub pamant cu exceptia vulturului."

Sa fim sinceri, e un banc foarte stupid, dar pe moment ti se pare foarte foarte amuzant. Am ras una buna si dupa m-am oprit si-am realizat la ce prostie rad.

Din categoria bancuri seci:

"- De ce nu mananca elefantii mamaliga?
− Ca nu le da nimeni."

Din alta categorie:

"Ion si Vasile se plimbau prin Bucuresti. La un moment dat se apropie o coloana oficiala, incetineste si din limuzina scoate capul pe fereasta premierul si zice:

− Ce mai faci Vasile?

Ion, mirat, nu zice nimic. Scena se repeta putin mai tarziu cu presedintele. Ion, exasperat, intreaba:

− Da’ de unde te cunosc pe tine presedintele si premierul?!
− Pe mine ma cunoste toata lumea, spune Vasile!
− Asta chiar nu pot sa cred, zice Ion.
− Daca vrei, te duc sa-l cunosti pe Bush.

Merg ei la Casa Alba, ii primeste Bush, servesc un paharel. Ion, socat, il intreaba pe Vasile:

− Il stii si pe Papa?!

Vasile ii spune ca da si zboara la Vatican. Grazile de corp il intreaba familiar pe Vasile ce mai face, Ion fiind tot mai socat. Vasile ii explica ca nu poate sa-l ia si pe el la Papa, dar ca o sa iasa pe balcon si se vor imbratisa. Lucru care, dealtfel, se si intampla. Ion, in multime, lesina. Vasile il vede, alearga la el si il intreaba:

− Ma Ioane, chiar nu-ti veni sa crezi ca ma stie si Papa?!
− Vasile, nu asta a fost problema; am auzit pe unul din multime ca a intrebat “Cine e ala pe care il imbratiseaza Vasile?"


Daca vrei sa razi un pic mai mult intra pe Mioritice.com